Având în vedere faptul că această situație este una foarte discutată în aceste zile, fiind de interes atât pentru organele administrației publice cât și pentru cetățenii care și-au exercitat dreptul de vot pentru a putea avea organe de conducere legal constituite și că OUG 57/2019 cuprinde prevederi clare și neinterpretabile aș dori să expun câteva scurte considerații referitoare la aceste aspecte și la practica pe care am observat-o până în acest moment.

Am identificat câteva situații cu potențial litigios pe care instanțele le-au tranșat  în spiritul și litera legii.

Astfel, situația depunerii documentelor necesare conform art. 114 alin 2 din OUG 57/2019 cu depășirea termenului de decădere de 15 zile de la data alegerilor, prevăzut de art. 114 alin 3, a nedepunerii acestora sau a depunerii incomplete. În toate situațiile instanțele de judecată au apreciat că termenul de 15 zile este un termen de decădere ( cum de altfel este precizat clar în lege) iar depunerea documentelor prevăzute de art. 114 alin 2 după împlinirea acestui termen nu mai poate produce efecte juridice. Indiferent de motivele invocate ( stare de izolare, carantină, etc,) instanțele au apreciat, în general că trecerea termenului de decădere face ca orice acte efectuate după trecerea acestuia să fie lovite de nulitate.  Soluția este justă deoarece decăderea nu poate fi înlăturată de faptul că documentele au fost depuse tardiv iar legea nu prevede expres nici un fel de excepție sau vreo posibilitate de repunere în termen, astfel că orice discuții în legătură cu această situație sunt lipsite de interes din punct de vedere juridic.

În situația în care un partid a emis o hotărâre de excludere a unuia dintre membrii săi care a fost ales consilier local între data alegerilor și data depunerii documentelor necesare validării, instanțele au dispus validarea mandatului consilierului respectiv ( sigur, dacă acesta a depus documentele prevăzute la art. 114 alin 2), având în vedere faptul că, evident, hotărârea de excludere a unui membru al unui partid politic este supusă tuturor căilor de atac prevăzute de lege și de statutul respectivului partid, deci nu este definitivă în condițiile în care a fost atacată și nu este recunoscută de cel exclus. Soluția este justă deoarece în acest fel se pot evita abuzurile pe care o organizație politică le-ar putea exercita împotriva membrilor săi, cenzura comisiilor de etică și a instanțelor de judecată fiind necesară pentru asigurarea unui cadru constituțional și legal unor astfel de hotărâri.

Astfel, deși codul administrativ a intrat relativ recent în vigoare, în general în practica observată de mine în acest domeniu, instanțele au aplicat legea în situația acestei proceduri necontencioase în spiritul și litera sa.

 

Avocat Doris Visirin