Prin Legea 52/2020 se modifică și se completează Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vedere stingerii obligațiilor asumate prin credite.

          În esență, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și accesoriilor sale prin dare în plată se adaugă, la cele existente deja și condiția îndeplinirii impreviziunii și se definește aceasta.

          Conform legii, impreviziunea există dacă  pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;

        O altă ipoteză a impreviziunii se referă la situația în care, pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

         Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului care formulează o notificare în condițiile art. 5 ( prin executorul judecătoresc, avocat, notar ) sau art. 8 alin 5 ( dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului).

          Se prevede de asemenea că aceste prezumții au un caracter absolut ( juris et de jure) adică nu pot fi combătute prin alte mijloace de probă.

        De reținut este și faptul că legea prevede faptul că ”echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale.”

         Ca urmare, în mod cert, prima solicitare din notificarea adresată băncii trebuie să se refere la echilibrarea clauzelor contractuale, aceasta fiind probabil și soluția care va fi urmărită în principal de instanțele de judecată. Pentru a se putea cere încetarea contractului de credit va trebui să se dovedească imposibilitatea continuării sale și nu una oarecare, ci una ”vădită”.

         Putem spune că legea lămurește întrucâtva chestiuni controversate, lămurește impreviziunea și mai ales, din punctul meu de vedere, faptul că se dorește în principal echilibrarea clauzelor contractuale mai degrabă decât încetarea contractelor de credit.

         Personal mă întreb încă ce posibilitate au persoanele care au deja o hotărâre judecătorească de respingere a dării în plată de a beneficia de prevederile noii legi în condițiile autorității de lucru judecat.

         La fel, este de văzut care va fi soarta proceselor aflate în curs de judecare în care nu se pot invoca decât prevederile legii aflate în vigoare la data formulării notificării/data depunerii cererii de chemare în judecată.

         Ca urmare, ce s-a lămurit pe de o parte s-a complicat pe de alta. Avocații părților, ai consumatorilor și ai băncilor vor găsi argumente în favoarea clienților lor iar instanțele vor decide care va fi modalitatea de aplicare a noilor reglementări desigur, în spiritul echilibrului.

Avocat Doris Visirin