Cu toate că avem deschisa calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond, totuși, pâna la soluționarea acesteia, nimic nu împiedica creditorul să procedeze la executarea silita, având în vedere că, prin Decizia nr.2/08.02.2021 a Î.C.C.J., de soluționare a recursului în interesul legii, s-a statuat ca sintagma „până la soluţionarea contestaţiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă trebuie interpretată în sensul că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare.

     Ce soluție avem în această situație? Exista posibilitatea sa menținem suspendarea executării silite până la soluționarea căii de atac, în ipoteza respingerii pe fond a contestației la executare?

     Opiniez că, într-o atare situație, putem formula cu succes:

-pe de o pare, o cerere de suspendare a executarii hotărârii instanței de fond, in temeiul art. 450 CPC, cu consecința menținerii (prelungirii) suspendării executării silite până la soluționarea definitivă a căii de atac formulate împotriva hotărârii instanței de fond, precum si

- pe de alta parte, o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, în temeiul art. 450 alin.5 CPC, coroborat cu art. 997 si urmatoarele CPC, solicitând instanței să dispună suspendarea executării provizorii de drept a dispozițiilor hotărârii instanței de fond, pana la solutionarea cererii de suspendare a executării dispozițiilor aceleiași hotărâri, formulată în cadrul apelului

    Această soluție se desprinde din analiza considerentelor Deciziei nr.2/08.02.2021 a Î.C.C.J., mai sus menționată, (a se vedea pct.76): ,,În ipoteza respingerii contestaţiei la executare, în sensul în care executorialitatea procedurii decurgând din respingerea contestaţiei debitorului presupune ca executarea să fie reluată de îndată, dacă debitorul apelează încheierea (hotararea), solicitând şi suspendarea executării acesteia, admiterea cererii de suspendare a executării încheierii (hotararii) nu înseamnă altceva decât menţinerea suspendării executării silite dispuse de prima instanţă.”

     Următoarea întrebare a oricarui practician va fi însa cu privire la CARACTERUL EXECUTORIU AL HOTĂRÂRII A CĂREI SUSPENDARE o solicităm,

     Ei bine, sub acest aspect, la pct. 73 din cadrul Deciziei anterior menționate, se reține deopotrivă și faptul că ,,în materia contestaţiei la executare, nu este reglementată o asemenea excepţie de la regula caracterului executoriu al hotărârii date în primă instanţă, regula edictată la art. 651 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu are a fi îndepărtată”.

    Potrivit art. 651 CPC (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

     (4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronuntă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

     Astfel, lamurit fiind și acest aspect, cererea privind suspendarea provizorie a executării hotărârii pe calea ordonanței președințiale este admisibilă în acest caz. dacă sunt îndeplinite toate condițiile obligatorii pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, respectiv:

1.VREMELNICIA – suspendarea provizorie a executării hotărârii pe calea ordonanței președințiale are loc numai până la soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii de către instanța de apel.

2.NEPREJUDECAREA FONDULUI CAUZEI SI APARENȚA DE DREPT - instanța este ținută să cerceteze in favoarea cărei parți există aparența de drept impusă de legiuitor prin dispozițiile art. 996 alin.1 CPC, fără a antama însă fondul, făcându-se doar o analiză sumară a cauzei si fără a se răspunde punctual asupra motivelor de nelegalitate a hotărârii judecătorului fondului.

3.URGENȚA- această condiție este determinată de insuși caracterul executoriu al hotărârii instanței de fond (cu consecința reluării executării silite anterior suspendate) si evident, de particularitățile fiecărui caz în parte.

     Fac precizarea că practica judiciară favorabilă prinde contur sub aspectul suspus dezbaterii prin acest articol, Tribunalul Hunedoara admițând, de curând, o astfel de cerere.

         Este vorba de situatia in care, prin construirea unor lucrari de utilitate publica publica (carosabile, trotuare, cai de acces etc.)  de catre autoritatile publice, se ajunge  la ocuparea unei suprafete de teren proprietate privata, incorporandu-se, astfel, acea portiune de teren in caile publice de comunicatie.

        Persoanele aflate intr-o asemenea situatie, pot introduce o actiune in instanta prin care sa solicite statului roman, municipiului, orasului sau comunelor, dupa caz, plata unor despagubiri ca urmare a privarii dreptului lor de proprietate.

       In aceste actiuni, in practica, s-a pus problema temeiului de drept al actiunii si al procedurii in sine, respectiv daca temeiul este raspunderea civila delictuala sau exproprierea, iar in cazul celei din urma, daca procedura ce trebuie urmata este sau nu cea prevazuta in Legea nr. 33/1990 care reglementeaza exproprierea formala. 

          In prezent practica judiciara nu este constanta, existand instante care califica acest tip de actiune ca fiind o simpla raspundere civila delictuala, in vreme ce altele au imbratisat opinia ca aceasta actiune intra in sfera si materia exproprierii, cu toate consecintele ce decurg de aici.

       Exproprierea pusa in opera de aceste din urma instante este insa cea cunoscuta sub denumirea de ,,expropriere de fapt”, o creatie a instantei de contencios european si desemneaza tocmai acea situatie in care o persoana, care este proprietar al unui bun din punct de vedere juridic, pierde toate atributele dreptului de proprietate in favoarea statului, fara ca aceasta privare sa faca obiect al unui act juridic, fiind o forma a privarii de proprietate interzisa prin lege. (a se vedea, spre ex. Hotararea Burghelea c. Romania)

         Dincolo insa de aceste solutii, opiniez ca, la fel de bine, se impune a constata ca intr-o atare speta, ne regasim in situatia juridica a realizarii unor lucrari pe terenul altuia.

          Pornind de la aceasta costatare, mai departe, urmeaza sa se observe ca aceste lucrari au natura autonoma si caracter durabil, fiind vorba de regula, dupa cum am precizat mai sus, fie de vreun carosabil, fie de vreun trotuar.

         Art. 578 alin.2 Cod Civil defineste lucrarile autonome ca fiind ,,constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter de sine statator realizate asupra unui imobil”.

         Or, art. 582 Cod Civil reglementeaza situatia lucrarilor autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credinta pe terenul altuia, aratand ca:

,,1)În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credinţă, proprietarul imobilului are dreptul:

1. a)să ceară instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor şi a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului;
2. b)să ceară obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia;
3. c)să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

(2) Desfiinţarea lucrării se face, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ţinut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinţă.”

        Mai departe, reaua credinta a autorului lucrarii poate fi apreciata prin raportare la interpretarea per a contrario a art.586 Cod Civil, care ne arata ce inseamna buna credinta a autorului lucrarii:

,,(1)Autorul lucrării este de bună-credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărţii funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară şi nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său.

(2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.”

        Pe de alta parte, chiar si in situatia autorului de buna credinta a unei lucrari, art.581 Cod Civil reglementeaza aceeasi posibilitate a proprietarului imobilului pe care s-a realizat lucrarea, sa solicite obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.

       Art. 582 alin.1 lit. ,,c” Cod Civil se impune a fi coroborat cu art. 592 Cod Civil, care instituie ,, Regulile privind obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului:

(1) Ori de câte ori proprietarul optează pentru obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului, în absenţa înţelegerii părţilor, proprietarul poate cere instanţei judecătoreşti stabilirea preţului şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

(2) Proprietarul iniţial al imobilului are un drept de ipotecă legală asupra acestuia pentru plata preţului de către autorul lucrării.”

        Iata asadar ca, Noul Cod Civil ne pune la dispozitie inca un mijloc legal, as spune mai eficient decat cele doua la care am facut trimitere prin raportare la practica judiciara conturata, intrucat, acesta din urma confera, pe langa  posibilitatea acordarii de despagubiri particularului, si pe aceea a transferului dreptului de proprietate din patrimoniul particularului in acela al statului/unitatii administrativ teritoriale, omul nemaifiind nevoit sa plateasca in viitor impozitul aferent pentru un teren pe care oricum nu il poate folosi.

      Conchid astfel ca, o actiune prin care am solicita instantei de judecata in astfel de cazuri sa pronunte, conform dispozitiilor art.592 Cod Civil coroborat cu art.582 alin.1 lit,,c” Cod Civil, o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare in privinta suprafetelor de teren astfel ocupate, stabilind pretul de vanzare la  valoarea de circulatie actuala pe care acestea ar fi avut-o daca lucrarile nu s-ar fi efectuat de catre parat, este perfect admisibila si intemeiata.

Dupa cum bine stim, aceasta OUG nr.129/2021 a starnit mare vâlvă in randul romanilor intorsi in tara, avand in vedere faptul ca persoanele care refuzau sau dupa caz, omiteau să completeze acest formular, au primit amenzi între 2.000 şi 3.000 de lei.

Marul discordiei pare a fi anihilat, in sfarsit, prin adoptarea acestei OUG de abrogare a celei dintai, retinandu-se, in esenta, urmatoarele:

,,Având în vedere încetarea stării de alertă instituite pe teritoriul României şi, respectiv, încetarea aplicabilităţii măsurilor adoptate pentru prevenirea şi combaterea pandemiei de COVID-19, aplicabile persoanelor care intră pe teritoriul României, referitoare la identificarea contacţilor unei persoane infectate cu virusul SARS-CoV-2, precum şi măsurile referitoare la carantinarea persoanelor,

având în vedere că obligaţia de a completa Formularul digital de intrare în România, cu cel mult 72 de ore înainte de intrarea pe teritoriul României sau în maximum 24 de ore de la intrarea în ţară, nu mai este oportună ca urmare a încetării stării de alertă instituite pe teritoriul României,

întrucât aspectele vizate constituie o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, extraordinară, independentă de voinţa Guvernului, care pune în pericol interesul public şi a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri imediate prin ordonanţă de urgenţă.”

Ei bine, in acest context, cred ca este de interes a pune in discutie urmatoarele aspecte juridice:

1.Care ar fi efectele dezincriminării contravenționale cu privire la sancțiunile aplicate?

Sub acest prim aspect, raportandu-ne la regulile de aplicare a legii civile in timp, stipulate de art.6 Cod civil, am fi tentati sa consideram procesele-verbale de contraventie incheiate pana la abrogarea OUG nr.129/2021 ca fiind legale, devreme ce acestea s-au intemeiat pe o dispozitie legala in vigoare la data respectiva, iar legea noua se aplica doar situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare.

Daca analizam insa mai cu atentie aceasta problema de drept, vom putea ajunge la concluzia ca o astfel de abordare ar fi una total gresita, prin raportare la specificul procedurii contraventionale, unde nu este incident, precum in materie civila, principiul neretroactivitatii legii, ci principiul retroactivitatii legii contraventionale mai favorabile, potrivit art. 15 alin.2 din Constitutia Romaniei, conform caruia ,,legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”, coroborat cu art. 12 alin. 1 din OG nr.2/2001, care prevede, la randul sau: ,,(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”

In concluzie, dand eficienta principiului legii contraventionale mai favorabile, stipulate si de articolul 15 alin.2 din Constitutia Romaniei, daca printr-un nou act normativ, fapta nu mai este considerata contraventie sau contraventia este abrogata, ea nu se mai sanctioneaza.

2.Caile procedurale de invocare a dezincriminarii contraventionale, respectiv daca este necesară formularea plângerilor contravenționale

Analizand strict prevederile art. 12 din OG nr. 2/2001, nu cred ca putem sa ne lamurim dacă este necesara interventia unui judecator care sa constate dezincriminarea contraventionala sau aceasta operează de drept, in temeiul legii.

Astfel ca, in vederea formularii unei opinii juridice corecte sub acest aspect, va trebui sa apelam din nou la domeniul penal, inrudit pana la un punct cu cel contraventional, si sa conchidem ca nu este neaparat nevoie de exercitarea plângerii contravenționale pentru a se constata dezincriminarea contraventionala întrucât, și în materie penală, dezincriminarea operează de drept, organele judiciare intervenind doar sa constate dezincriminarea, iar nu sa o pronunte.

Art.4 al Codului penal prevede că: „ Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.” 

Intervenind legea de dezincriminare contraventionala, sancțiunile aplicate prin procesele-verbale incheiate nu mai pot fi executate, procesul-vebal nemaireprezentand un titlu executoriu.

In acest context, apreciez ca pe calea contestațiilor la executare, se va putea invoca cu succes faptul că s-au pus în executare amenzi care nu aveau aptitudinea să devină creanțe fiscale, iar o eventuala aparare in sensul ca nu a fost exercitata plangerea contraventionala impotriva procesului verbal de contraventie nu ar trebui sa fie primita, deoarece contestatorul nu avea niciun interes să atace un proces-verbal care conținea o sancțiune aplicată pentru o faptă dezincriminata.

3.Nu in ultimul rand, sa analizam si posibilitatea restituirii amenzilor aplicate și achitate de unii dintre contravenienti:

Ei bine, referitor la aceasta chestiune, consider ca, tot la fel ca in materie penala, amenzile achitate sau executate în baza unei norme contravenționale abrogate ulterior, nu sunt supuse restituirii, deoarece dezincriminarea contraventionala nu poate avea efecte cu privire la sancțiunile care au fost deja executate.

Avocat Furca Raluca Iulia

Referitor la societățile cu răspundere limitată, au fost eliminate prevederile de la art. 11 al Legii 31/1990 referitoare la cuantumul minim al capitalului social ( care era 200 lei) și a valorii unei părți sociale ( care era 10 lei),  ceea ce înseamnă că acestea vor putea avea orice valoare.

De asemenea a fost modificat art. 17 alin 3 al Legii 31/1990, referitor la dovada dreptului de folosință asupra spațiului cu destinație de sediu social necesară la înmatriculare și la schimbarea sediului.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când dovada sediului trebuia să fie înregistrat la organul fiscal înaintea depunerii la oficiul registrului comerțului, noua reglementare prevede că după înregistrarea în registrul comerţului, oficiul registrului comerţului transmite documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social la organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu destinaţie de sediu social.

Dovada depunerii capitalului social nu va mai fi necesară la dosarul depus la Oficiul Registrului Comerțului pentru înmatricularea societății pentru societățile cu răspundere limitată.

De asemenea, referitor la transmiterea părților sociale au fost abrogate prevederile art. 202 alin 2 ¹- 2 ⁴  , ceea ce înseamnă că au fost eliminate prevederile referitoare la publicarea hotărârii de cesiune în Monitorul Oficial și la opoziție, operarea în Oficiul Registrului Comerțului a hotărârii de cesiune nemaifiind condiționată de lipsa opoziției.

În esență, modificările aduse ar trebui să ușureze procedurile de înmatriculare a societăților cu răspundere limitată și de înscriere a modificărilor hotărâte de asociați în Oficiul Registrului Comerțului.

Avocat Doris Visirin 

a) Comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau alte mijloace care asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.

          Art. 154 al. (6) CPC prevede următoarele : ”Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat datele corespunzătoare în acest scop.

Prin urmare, comunicarea actelor de procedură prin intermediul acestor mijloace poate avea loc numai cu acordul părții, din moment ce partea trebuie să comunice datele necesare în acest scop.  Indicarea datelor unor asemenea mijloace nu este obligatorie, însă menționarea lor exprimă voința părții de a-i fi comunicate actele de procedură în această modalitate.

Data comunicării actului de procedură este menționat în art. 165 al. (3) : ”în cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate potrivit art. 154 al (6), procedura se socotește îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea. ”

Comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică extinsă a instanţei care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei. Fiecare instanţă va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citaţii şi acte de procedură.

Se observă modificările aduse art. 154 al. (6), care înainte, prevedea utilitatea formularului pe care îl trimitea instanța odată cu citațiile și alte acte de procedură, care avea ca scop, confirmarea de către parte a comunicării actelor, cu alte cuvinte, procedura de comunicare nu putea fi considerată îndeplinită în absența confirmării primirii de către parte a comunicării. În prezent, nu se mai regăsesc aceste prevederi în actualul CPC, fiind înlocuite, prin enunțul ”comunicarea actelor de procedură va fi însoţită de semnătura electronică extinsă a instanţei care va înlocui ştampila instanţei şi semnătura grefierului de şedinţă din menţiunile obligatorii ale citaţiei. Fiecare instanţă va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citaţii şi acte de procedură. ”

Prin urmare, data îndeplinirii procedurii va fi cea indicată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea, fără a mai fi prevăzută confirmarea primirii actelor de către parte.

          Citaţiile şi celelalte acte de procedură, se consideră comunicate la momentul la care s-a primit mesajul din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

          Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.

b) Depunerea actelor de către părți prin mijloace electronice.

          Noua reglementare, cu privire la depunerea actelor, este mult mai utilă și eficientă, întrucât legea oferă posibilitatea de a utiliza mijloace electronice pentru comunicarea actelor (fax, poștă electronică, email, whatsapp, etc. )

          O problemă care apare, cu privire la comunicarea actelor, prin mijloace electronice o constituie data îndeplinirii procedurii.

          Art. 149 alin. (4) din CPC prevede că, în cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Potrivit art. 199 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.

          Părţile interesate au la îndemână, pe lângă depunerea actelor procedurale personal sau prin reprezentant, prin poştă, curier rapid sau prin intermediul unui serviciu specializat de comunicare, şi posibilitatea transmiterii acestor acte prin intermediul poştei electronice sau al faxului, fiind astfel favorizată comunicarea rapidă a actelor de procedură.

          Dar ce se întâmplă în cazul în care actul procedural este trimis prin fax, email sau altă modalitate electronică, după ora de închidere a programului de lucru al instanţei?

          În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr 605/2016 arătând că cererile trimise prin poşta electronică sau prin fax nu beneficiază de efectele prevăzute de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia un act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

          Astfel, Curtea apreciază că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care se împlineşte termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanţă până la închiderea programului.

          Prin urmare, dacă depuneți actul în ziua în care se împlinește termenul, după ora închiderii programului la instanță, procedura nu se va socoti îndeplinită.

          Conform art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă, cum este şi cererea transmisă prin fax sau e-mail, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează la instanţă. Se va lua în considerare, drept dovadă a datei depunerii actului, data înscrisă pe cererea de fax, e-mail ca dată de transmitere, aceasta fiind înregistrarea făcută de serviciul specializat de comunicare, conform dispoziţiilor art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

          În același sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 34/2017 care a reținut că : ”fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24,00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare. ”

          Așadar, dacă depunem actele la instanță, prin fax, e-mail, în termen legal, după ora încheierii programului de lucru al instanței, acestea vor fi înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, dar dacă depunem actele la instanță în ultima zi a termenului procedural, după ora închiderii activității la instanță, acestea nu vor fi luate în considerare, fiindcă procedura nu a fost efectuată în interiorul termenului.

c) Semnătura electronică

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. 520 / 2019 că o cerere adresată instanței transmisă și semnată electronic are aceleași efecte ca o semnătură olografă pe un document fizic.

          Rolul semnăturii electronice este de a atesta identitatea unei persoane, dar şi consimţământul exprimat în ceea ce priveşte un anumit set de date în format electronic.

”Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.  Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.” (art. 268 NCPC).

Potrivit art. 282 alin. (1) C. pr. civ. ”când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, dacă este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase, pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.”

Dintre semnăturile electronice, singura care oferă garanțiile suficiente, este cea calificată. Superioritatea semnăturii electronice calificate constă tocmai în faptul furnizării de către o autoritate de certificare a unei garanţii privind autenticitatea şi valabilitatea semnăturii electronice.

Pentru a verifica existenţa consimţământului exprimat cu privire la un înscris electronic, documentul trebuie transmis în formă electronică ( de exemplu, prin e-mail), iar destinatarul trebuie să poată verifica certificatul electronic pe care se bazează semnătura şi care reprezintă identitatea electronică a semnatarului.

O semnătură electronică calificată, bazată pe un certificat calificat eliberat de un prestator de servicii cunoscut și care activează legal, este recunoscută în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Mai multe detalii despre semnătura electronică găsiți în Legea nr. 455/2001 .

Avocat Anca Lioara Buda

          În esență, pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și accesoriilor sale prin dare în plată se adaugă, la cele existente deja și condiția îndeplinirii impreviziunii și se definește aceasta.

          Conform legii, impreviziunea există dacă  pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;

        O altă ipoteză a impreviziunii se referă la situația în care, pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

         Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului care formulează o notificare în condițiile art. 5 ( prin executorul judecătoresc, avocat, notar ) sau art. 8 alin 5 ( dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului).

          Se prevede de asemenea că aceste prezumții au un caracter absolut ( juris et de jure) adică nu pot fi combătute prin alte mijloace de probă.

        De reținut este și faptul că legea prevede faptul că ”echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale.”

         Ca urmare, în mod cert, prima solicitare din notificarea adresată băncii trebuie să se refere la echilibrarea clauzelor contractuale, aceasta fiind probabil și soluția care va fi urmărită în principal de instanțele de judecată. Pentru a se putea cere încetarea contractului de credit va trebui să se dovedească imposibilitatea continuării sale și nu una oarecare, ci una ”vădită”.

         Putem spune că legea lămurește întrucâtva chestiuni controversate, lămurește impreviziunea și mai ales, din punctul meu de vedere, faptul că se dorește în principal echilibrarea clauzelor contractuale mai degrabă decât încetarea contractelor de credit.

         Personal mă întreb încă ce posibilitate au persoanele care au deja o hotărâre judecătorească de respingere a dării în plată de a beneficia de prevederile noii legi în condițiile autorității de lucru judecat.

         La fel, este de văzut care va fi soarta proceselor aflate în curs de judecare în care nu se pot invoca decât prevederile legii aflate în vigoare la data formulării notificării/data depunerii cererii de chemare în judecată.

         Ca urmare, ce s-a lămurit pe de o parte s-a complicat pe de alta. Avocații părților, ai consumatorilor și ai băncilor vor găsi argumente în favoarea clienților lor iar instanțele vor decide care va fi modalitatea de aplicare a noilor reglementări desigur, în spiritul echilibrului.

Avocat Doris Visirin

1. A respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.14 lit.c¹) - f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și ordonanța de urgență, în ansamblul său, sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Art. 14 lit. lit.c¹) - f) din OUG 1/1999: ”Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele: c¹)măsurile de primă urgenţă care urmează a fi luate; d)drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă; e)autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora; f)alte prevederi, dacă se consideră necesare”.

Curtea a constatat că ”(...)întrucât nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale, instanța constituțională nu poate sancționa, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl efectuează în procedura instituită de art.146 lit.d) din Constituție referitoare la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, normele legale criticate de autorul excepției”.

2. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale.

Art. 28 din OUG 1/1999 ”(1)Nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice. (2)Pe lângă sancţiunea contravenţională principală prevăzută la alin. (1), în funcţie de natura şi gravitatea faptei, se pot aplica şi una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare, prevăzute în ordonanţele militare: a)confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie; b)interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate; c)suspendarea temporară a activităţii; d)desfiinţarea unor lucrări; e)refacerea unor amenajări”.

Curtea a constatat că ”prevederile art.28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituţie, precum și principiul restrângerii proporționale a exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de art.53 alin.(2) din Constituție”.

3. A admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.

Prin OUG nr. 34/2020 au fost modificate art. 28 și art. 30 din OUG nr. 1/1999, au fost introduse în OUG nr. 1/1999 articolele 28¹-28^4,, art. 29¹, 33¹ şi 33² și s-a înlăturat aplicabilitatea prevederilor din OUG nr. 29/2020 referitoare la necalcularea și nedatorarea dobânzilor și penalităților pentru obligațiile fiscale scadente.

Curtea a constatat că OUG nr. 34/2020 a fost adoptată cu încălcarea art.115 alin.(6) din Constituție, întrucât prin conținutul său normativ a vizat restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la muncă și protecție socială, dreptul la informare, libertatea economică).

Conform art. 147 din Constituție, ”(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. (4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.

Față de considerentele succinte ale Deciziei Curții Constituționale, până la motivarea acesteia, se desprind următoarele concluzii:

După publicarea  în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nu se mai poate aplica nicio sancțiune contravențională întemeiată pe OUG 34/2020 pentru nerespectarea măsurilor instituite în perioada stării de urgență. Există posibilitatea ca agenții constatatori să aplice în continuare sancțiuni contravenționale, în temeiul altor acte normative.

Până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale toate procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite în perioada stării de urgență se pot ataca la judecătoria din circumscripția locului săvârșirii faptei, având ca temei neconstituționalitatea art. 28 din OUG nr. 1/1999 și OUG nr. 34/2020.

Cu privire la termenul în care se pot contestata procesele-verbale există mai multe opinii, pornind de la textele de lege în vigoare și de la cele statuate de Curtea Constituțională.

Față de prevederile celor două decrete privind starea de urgență, procesele-verbale se pot contesta în termen de 15 zile de la data încetării stării de urgență.

Față de cele menționate de Curtea Constituțională în decizia de neconstituționalitate, în situația în care se va sesiza  Curtea Constituțională cu un conflict juridic de naturală constituțională cu  privire la faptul că Președintele și-a depășit atribuțiile conferite prin OUG nr. 1/1999, procesele-verbale ar trebui contestate în termen de 15 zile de la data comunicării lor (personal/prin poștă).

Ca urmare, fiecare persoană care a fost amendată contravențional pentru fapte prevăzute de textele de lege care au fost constatate a fi neconstituționale, are posibilitatea de a depune plângere la instanța competentă pentru a solicita anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii dispuse prin acesta. Rămâne totuși de văzut care va fi modul în care diferitele instanțe de judecată vor statua asupra problemelor de drept care vor fi puse în discuție și modalitatea în care se va decide unificarea practicii judecătorești în acest domeniu.

De reținut este și faptul că decizia Curții produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, dată la care vom putea observa și motivarea sa, care ar putea aduce lămuriri suplimentare.

Avocat Andreea Iacșa

Avocat Doris Visirin

       Procedurile privind organizarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale se iniţiază în termen de 6 luni de la data expirării duratei stării de urgenţă, urmând ca data alegerilor să fie stabilită prin hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 75 de zile înaintea votării.

       Registrul electoral (denumit în continuare RE) este un sistem informatic național de înregistrare și actualizare a datelor de identificare ale cetățenilor români cu drept de vot și a informațiilor privind arondarea acestora pe secții de votare și conține toţi cetăţenii români care au împlinit 18 ani și au drept de vot.

       Listele electorale complementare (denumite în continuare LEC) îi cuprind pe toți cetățenii Uniunii Europene cu drept de vot care se află în evidențele Inspectoratului General pentru Imigrări și au domiciliul sau reședința în localitatea pentru care se întocmește lista.

1. Prima modificare importantă se referă la numărul minim al susținătorilor necesar pentru depunerea candidaturilor care, la alegerile din acest an, se va reduce la jumătate.

      În concret, pentru fiecare candidat la funcția de primar și lista de candidaţi pentru consiliul local şi pentru fiecare candidat la funcția de preşedinte al consiliului judeţean și lista de candidați la pentru consiliul judeţean, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să se prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în RE și LEC din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 50 în cazul comunelor, de 250 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 500 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.

       Candidații independenți pentru funcția de consilier local  trebuie să fie susținuți de  numărul minim de alegători prezentați mai sus.

      Candidaţii independenţi  pentru funcţia de primar, trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în RE și LEC din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 50 în cazul comunelor, 250 în cazul oraşelor, 500 în cazul municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi în cazul municipiului Bucureşti.

      Candidații independenți pentru funcția de preşedinte al consiliului judeţean trebuie să prezinte o listă de susţinători, care să cuprindă minimum 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în RE și LEC din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 1.000.

2. A doua modificare se referă la propunerea de candidaturi în toate circumscripţiile electorale la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020.

      Astfel, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot opta să depună la Biroul Electoral Central, în cel mult 30 de zile de la începerea perioadei electorale, liste de susţinători la nivel naţional, care cuprind un număr minim de 25.000 de alegători, din care cel puţin 500 de alegători în fiecare judeţ şi 1.000 de alegători în municipiul Bucureşti.

3. A treia modificare se referă la numărul de exemplare al listei de susținători.

      Dacă până acum lista de susținători se  depunea într-un exemplar original şi o copie la biroul electoral al circumscripţiei electorale, la alegerile din acest an partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi vor prezenta câte o singură listă de susţinători.

4. A patra modificare se referă la opțiunea de a depune contribuții electorale în contul bancar deschis pentru campania electorală în locul depunerii listei de susținători.

      Pentru a depune candidaturi pentru consiliile locale, consiliul judeţean, primari şi preşedintele consiliului judeţean într-un judeţ, respectiv pentru consiliile locale, primari, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi primarul general, în municipiul Bucureşti la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot opta ca, în locul depunerii listelor de susţinători, să facă dovada depunerii în contul bancar deschis pentru campania electorală la nivelul judeţului respectiv sau al municipiului Bucureşti, după caz, a unor contribuţii electorale în valoare de cel puţin 50 de salarii de bază minime brute pe ţară.

        Având în vedere că salariul de bază minim brut pe țară este de 2.230 lei, contribuția electorală trebuie să aibă o valoare de cel puțin 111.500 lei.

     Candidatul independent poate opta ca, în locul depunerii unei liste de susţinători, să facă dovada depunerii în contul bancar deschis pentru campania electorală a unei contribuţii electorale în valoare de cel puţin 3% din valoarea maximă admisă pentru funcţia pentru care candidează.

       Valorile maxime admise sunt reprezentate de salariul de bază minim brut pe țară (denumit în continuare SBMBT) pentru fiecare listă de candidați, respectiv: 1*SBMBT -  consiliul local al comunei; 3*SBMBT- consiliul local al oraşului; 5*BMBT - consiliul local al municipiului; 30*SBMBT - consiliul local al municipiului reşedinţă de judeţ; 50*SBMBT consiliul de sector al municipiului Bucureşti; 500*SBMBT - Consiliul General al Municipiului Bucureşti; 100*SBMBT - consiliul judeţean; 5*SBMBT - funcţia de primar al comunei; 7*SBMBT - funcţia de primar al oraşului; 10*SBMBT - funcţia de primar al municipiului; 50*SBMBT - funcţia de primar al municipiului reşedinţă de judeţ; 100*SBMBT - funcţia de primar de sector al municipiului Bucureşti; 150*SBMBT - funcţia de primar al municipiului Bucureşti.

      Contribuţiile electorale prevăzute mai sus vor putea fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată.

5. A cincea modificare se referă la posibilitatea de a întocmi și depune electronic dosarele de candidatură.

      La alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2020, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi vor putea opta să întocmească şi să depună electronic, în condiţiile legii, dosare de candidatură cu respectarea tuturor celorlalte cerințe și condiții necesare depunerii unei candidaturi.

       De asemenea, listele de susţinători vor putea fi semnate şi depuse şi electronic, în condiţiile legii.

       Metodologia de aplicare a dispozițiilor referitoare la întocmirea și depunerea electronică a documentelor se va stabili de către AEP printr-o hotarâre care va fi adoptată cel mai târziu până la data de 08 mai 2020.

      Avocat Andreea Iacșa

      Prevederile ordonanței nu se aplică următoarelor autorități publice: Parlamentul (Camera deputaților și Senat), Președintele României , instanțele de judecată, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii

       Astfel, actele care vor emise în format electronic de autorități și instituții publice și vor avea semnătură electronică calificată sunt asimilate înscrisurilor autentice.

         Fiecare autoritate și instituție publică va stabili tipul de semnătură electronică aplicabilă actelor interne emise în format electronic.

        De asemenea, autoritățile și instituțiile publice vor stabili tipul de semnătură electronică aplicabilă pentru utilizarea de către persoanele fizice sau juridice a unui serviciu disponibil online prestat de respectivele autorităţi.

        Înscrisurile semnate cu semnătură electronică avansată, care sunt transmise prin utilizarea unor mecanisme de autentificare de nivel substanţial sau ridicat, sunt asimilate cu înscrisurile sub semnătură privată, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele lor.

      Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia primirii înscrisurilor semnate cu semnătură electronică, punând  la dispoziţie portaluri proprii sau vor utiliza astfel de instrumente puse la dispoziţie de către terţi.

       În situaţia în care primirea documentelor electronice nu se poate realiza în portalurile create, autorităţile şi instituţiile publice vor utiliza în acest sens poşta electronică (e-mail).

       În situația în care persoanele fizice sau juridice nu doresc comunicarea documentelor electronice în portal sau prin poștă electronică, trebuie făcută o cerere în acest sens.

       Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice în mediul online informaţii privind modalitatea de primire a documentelor electronice.

       Avocat Andreea Iacșa